Confess

Confess

                             de Coollen Hoover

Și dacă adevărul rănește mai mult decât tăcerea?

     

     Confess este o carte despre mărturisirile pe care nu avem curajul să le facem decât într-un mod anonim. Coollen Hoover reușește prin cărțile sale să te transpună în pielea personajului, te face să râzi, să plângi, să te îndrăgostești, să suferi odată cu personajele sale, te face protagonistul cărților sale, astfel învățând de la alții vei reuși să devii protagonistul propriei cărți.

În seara asta, toată lumea se concentrează pe arta mea,

 dar eu mă concentrez asupra ei. 

E cea mai interesantă piesă din întreaga încăpere.

     Auburn Mason Reed, este o fată din Portland, Oregon, împovărată de problemele vieții. La vârsta de 15 ani a fost despărțită de prima ei dragoste, de către Moarte, care nu cruță pe nimeni. După 5 ani se întoarce în Texas unde are un salon de cosmetică, însă nu se descurcă foarte bine și are nevoie de al doilea serviciu. În drum spre casă o clădire îi atrage atenția. Pe ușă este lipită o plăcuță cu: ”Căutăm personal. Ciocăniți dacă sunteți interesați.”, iar mai jos un singur cuvânt CONFESS. În vitrină sunt o mulțime de bilețele scrise. Citește bilețelele din prima vitrină... din a doua vitrină și atunci realizează că sunt confesiuni anonime. Ușa se deschide și o mână ia anunțul, scrie ceva pe el și după îl pune la loc: ”Avem nevoie de personal!”, această schimbare o amuză. Își ia inima în dinți și bate la ușă.  Ușa se deschide și în fața ei apare un băiat care o privește ușurat. 

- Asta mă sperie, îi spun. Mi-e teamă că, dacă-mi ascult 

inima o dată, 

nu știu cum să o ignor de acum încolo.

     La început neîncrezătoare îl urmează în clădire. După ce băiatul pornește luminile, în fața ei se desfășoară o întreagă încăpere albă, de sus până jos, pe pereți sunt expuse picturi, iar lângă fiecare pictură câte un bilețel, câte o confesiune. Băiatul o lasă să privească fiecare pictură în parte. După ce fac cunoștință, oficial, ea află că inițialele băiatului sunt OMG, Owen Mason Gentry, poate este o coincidență, sau mâna destinului, dar cei doi au același al doilea prenume, însă nici ei nu știu. Owen îi explică ce are de făcut, cum să încheie tranzacțiile și îi oferă niște haine mai potrivite pentru această seară. Până când ”galeria” se deschide cei doi povestesc. Auburn află că Owen este inspirat de aceste confesiuni ,iar el pictează ceea ce crede că au simțit oamenii când au scris acea confesiune. 

Mă sărută de parcă i-aș fi pânza pe care pictează.

     Ușile se deschid, iar lumea începe să intre, Auburn la început stingheră ”înflorește, parcă e în elementul ei, chiar dacă este, probabil, o situație în care nu s-a mai aflat”, se amestecă în mulțime, iar când cineva vrea să achiziționeze vreo pictură merge și se ocupă de asta. După ce 19 picturi din 22 au fost vândute, Owen nu vrea ca ea să plece, așa că, inventează o tradiție falsă și o duce la barul prietenului său. Ajunși acolo Owen o invită la dans, ea refuză, Owen nu se lasă și îi cere 10 secunde, după cele 10 secunde Auburn nu se desprinde de Owen. Dansează pe o melodie, două, apoi trei, până când ritmul se schimbă și ei sunt nevoiți să se întoarcă la bar. Owen o conduce acasă, însă nu poate să plece încă. O întreabă dacă îi poate folosi baia. După ce iese de la baie, un tablou îi atrage atenția, Auburn nu îi spune că îl are de la Adam, care a murit în urmă cu 5 ani, ci evită subiectul. Mai stau de vorbă, dar acea seară este pe sfârșite, iar Owen se îndreaptă spre casa lui, nu înainte de a-i cere să se vadă și mâine.

Ea însăși e lumină, făcând să strălucească cele 

mai 

întunecate unghere ale sufletului omenesc.

     În următoarea zi Owen nu își face apariția, însă Auburn nu știe de ce, nu știe că a fost arestat, pentru a-și salva tatăl, dependent de droguri, în urma unui accident de mașină, în care și-a pierdut soția și unul dintre copii. Pentru a reuși să fie împreună au de trecut multe obstacole, printre care trecuturile lor, care ies la iveală. Fratele lui Adam, care nu o lasă pe Auburn să fie cu Owen, pentru că el vrea să fie împreună cu aceasta, o șantajează cu copilul pe care mama lui Adam îl are în custodie, dar Owen o va ajuta să își recapete fiul. Owen trebuie să plătească pentru faptele tatălui său ca să îi salveze cariera de avocat și Auburn îl va ajuta și îl va face pe tatăl lui Owen să realizeze ce greșeli a făcut în toți acești ani.

Sunt oameni pe care îi întâlnești și ajungi să îi cunoști și 

oameni pe care îi întâlnești și îi cunoști deja.

     Owen a reușit să își găsească vocația datorită lui Adam. Prin pictură Owen a reușit să exprime sentimentele altora, să îi facă fericiți pe alții, deși asta duce la nefericirea lui, a reușit să păstreze confesiunile tuturor, s-a pus pe el pe al doilea loc și pe alții pe primul loc. Coincidențele, în această carte nu există, toate întâmplările se petrec cu un anumit scop, iar Owen și-a dat seama de asta când destinul a făcut ca prima lui pictură, împreună cu confesiunea acesteia să se afle la Auburn, Auburn  care a bătut la ușa lui să îl salveze.

Recenzie realizată de Mureșan Maria