Just me and my books

Profunzimea sufletului nostru stă ascunsă sub gene.

 Inima lui pompa și prin mine și sângele lui ne cutreiera pe amândoi.

     Astăzi vreau să vă vorbesc despre o nouă carte și tot odată și despre o nouă colaborare. Vara aceasta am descoperit o mulțime de cărți fantastice, cu diverse subiecte, dar aceasta este cea care stă în vârf, sus de tot, aceasta este cartea care mi-a ajuns la suflet și a reușit să mă emoționeze, a reușit să mi se strecoare pe sub piele și să își facă locșor în inima mea. Această carte este scrisă de Mădălina Rusescu, care a reușit să mă capteze de la prima pagină.
     Știți cărțile acelea de dragoste în care este descrisă o poveste atât de frumoasă, dar totuși ireală? Ei bine, aceasta nu este una dintre acelea, această poveste are în ea mai mult decât o sămânță de adevăr, iar asta o face și mai credibilă.
     În această carte este vorba despre o tânără care într-o dimineță a întâlnit un bărbat misterios și nu și-a mai putut lua gândul de la el. Povestea începe într-un parc, pe o bancă, lângă o tufă de trandafiri. Acest loc este unul special pentru personaje, deoarece acest loc i-a marcat, acest loc îi va aduce dinnou împreună. La prima vedere pare o poveste clișeică, una normală, o poveste previzibilă, dar odată ce te afunzi în lectură, în profunzimea ei, vei descoperi că este o poveste plină de înțelesuri și subânțelesuri. O poveste cu un final neașteptat. Pe parcursul cărții această tânără ne demonstrează ce înseamnă munca de zi cu zi, ce înseamnă răbdarea și perseverența, ne demonstrează că orice este posibil dacă îți dorești cu adevărat.
     Foarte rar mi se întâmplă să mă regăsec în povestea unei cărți, sau în personajele ei, ori mă regasesc puțin de tot, ori deloc, însă în această carte m-am regăsit foarte mult, mai mult de cât mă așteptam, m-am regăsit mai ales în personajul principal, dar și în povestea de dragoste în mare parte. Și acest lucru cred că m-a aproiat și mai mult de carte.
     La început am zis că o să fie o carte bunicică, după ce am citit sinopsisul am devenit mai curioasă, iar când am deschis cartea am rămas fermecată, m-am îndrăgostit pe loc de ea și am ajuns să nu o mai pot lăsa din mâini. Această carte m-a emoționat atât de tare, m-am făcut să privesc viața dintr-un alt unghi, m-a făcut să realizez importanța amintirilor, importanța unei persoane dragi, de încredere alături.
     Îi sunt foarte recunăscătoare autoarei că mi-a oferit șansa să îi citesc cartea, îi sunt recunăscătoare pentru că a scris această carte, că a pus atâta dragoste în cuvintele ei, că a reușit să o facă atât de perfectă și pe gustul meu.
     Recomand tuturor această carte! O recomand mai ales celor cărora le plac carțile cu povești de dragoste pline de profunzime, povești pline de emoții, o recomand celor care știu să savureze o carte, celor care știu să se bucure de o carte bine scrisă, de o poveste bine conturată.
     Cei interesați își pot achiziționa cartea de pe Libris dând click aici.

• Ai avut vreodată senzația că, după ce întâlnești o persoană pentru scurt timp te simți legat de acea persoană, simți că te atrage într-un fel pentru că ai văzut ceva în acea persoană care efectiv ți-a plăcut?
• Cred că fiecare clipă, cât de mică, a vieții noastre se întâmplă cu un scop care ne va duce apoi exact acolo unde trebuie să ajungem.
• Unde meregem? îl întreb.
• Cu tine,... oriunde!
• Vor apărea lucruri frumoase dacă vei continua să mergi înainte...
• Toate se întâmplă cu un motiv, și se pare că nimic nu este întâmplător.
• Viața se simte, nu se explică...
• Inima noastră cânta mai frumos ca orice.

   

Când un joc numit Warcross captează atenția întregii lumi, o fată își croiește drum ilegal în cele mai ascunse cotloane digitale.

     Bună tuturor!
     Azi am revenit cu un nou articol, și anume un blog de călătorie. Vara aceasta am fost în multe vacanțe, adică am călătorit mult, dar am decis să scriu acest articol despre excursia în Budapesta.
     Voi ați fost în Budapesta?
     Dacă nu, atunci am să vă prezint eu câte puțin din locurile unde am fost, cum mi-am petrecut eu această mini-vacanță.
     Ziua 1 
         Prima zi a fost mai mult de recunoaștere. Am luat un autobus și ne-am plimbat prin toată capitala. Autobusul era cu etaj și fără acoperiș (descoperit) așa că am avut o priveliște pe cinste. Am văzut cam toate obiectivele importante, însă ne-am oprit numai la Castelul Buda, construit în secolul al XIV-lea și în Piața Eroilor, organizată în jurul esplanadei Monumentului Mileniului, construit pentru a celebra o mie de ani de la așezarea ungurilor în câmpia Panoniei.
        Am observat că prin parcuri sau unde era ceva spațiu verde, lumea stătea cu pătură sau fără și citeau, se uitau pe telefoane, sau pur și simplu stăteau fără să facă nimic. Eu una nu am mai văzut așa ceva, oriunde te uitai prin spațiile verzi era câte un om.
        Nu mă așteptam să văd atâtea poduri peste Dunăre. Am rămas șocată! Credeam că vor fi unul sau două, cel mult trei, dar șapte, fără să le luăm în considerare pe cele feroviare. De fiecare dată când treceam Dunărea o făceam pe alt pod.
        Cât timp am stat în Budapesta am observat mulți turiști din Asia. Nu exista stradă pe care să mergi și să nu vezi vreun chinez, japonez sau coreean.
    Ziua 2
        A doua zi am făcut o ”croazieră” pe Dunăre, care a durat o oră, o oră și ceva. Atunci am observat câte poduri au peste Dunăre. După ce am terminat cu ”croaziera” ne-am plimat puțin prin oraș și am ajuns pe o stradă, plină cu magazine, am făcut câteva cumpărături de acolo și în drum spre hotel ne-am oprit pe la Bazilica Sfântul Ștefan, care este cea mai mare biserică din oraș și a treia din Ungaria, am avut noroc cu hotelul care a fost plasat în centru și ne-am putut deplasa ușor prin oraș.
        În aceeași zi am făcut și un tur de noapte, cu autobuzul și a fost magnific. Am văzut tot orașul plin de lumini, am urcat și la Citadelă, care este o fortăreață aflată în vârful dealului Gellért din Buda, timpul a fost cam scurt și nu am putut sta prea mult, dar priveliștea ți-a tăiat respirația, să vezi de sus tot orașul, toate luminile, te face să crezi că ești invincibil.
     Ziua 3
          A treia zi, a fost și ultima, o zi în care ne-am plimbat, pe lângă grădina zoologică, am fost să vedem și două ștranduri, am mâncat o înghețată atât de bună, în formă de trandafir (o puteți vedea și în pozele pe care le-am pus). Nu am făcut prea multe în această ultimă zi, ne-am relaxat mai mult și am pornit spre casă.

     În fiecare zi am mâncat câte un gulaș, mâncarea lor tradițională, l-am mâncat în locuri diferite, și am observat că fiecare restaurant adăuga ceva specific localului, dar în esență era tot gulaș, care mie mi-a plăcut enorm.     
     A fost o mini-vacanță care a meritat, pentru mine cel puțin, am văzut locuri noi, obiceiuri noi, am descoperit și bune și rele, ne-am distrat pe cinste! 


    




 Sper că v-a plăcut acest articol și aștept părerile voastre despre el și dacă mai vreți ceva de genul.

     Știu că nu am făcut recenzii acestor cărți, le-am citit înainte să îmi fac acest blog, dar am simțit nevoia să scriu acest articol, așa că faceți-vă comozi și pregătiți-vă să aflați cum am făcut eu cunoștiință cu seria After.

     Mai întâi vreau să vă spun că este o serie foarte specială pentru mine, este seria mea de suflet, este o serie care m-a introdus în lumea cărților. Cu toții avem obiecte de care suntem atașați, obiecte din copilărie sau obiecte rămase de la cineva drag, obiecte oferite de cineva drag, obiecte cu o încărcătură emoțională, obiecte care înseamnă foarte mult pentru noi, obiecte de care suntem atașați, ei bine asta se poate întâmpla și la cărți, cărți de care să ne atașăm sufletește, nu de cartea în sine, ci de acțiunea ei, de povestea ei, de personajele ei.

     Un cititor devine un cititor, propriu-zis, fără să își dea seama. El devine cititor, după ce lecturează o carte și simte nevoia de o continuare, când termină o carte și nu știe ce să facă mai departe, deoarece s-a atașat atât de mult de poveste, de personaje, încât parcă ceva s-a rupt în el, asta am simțit eu când am terminat seria After, am simțit că ceva din mine s-a schimbat, că eu m-am schimbat, am vrut să nu se fi terminat, însă după un timp mi-am dat seama că ceea ce s-a rupt din mine, nu a fost ceva rău, nu mi-a făcut rău, ci ceea ce s-a rupt a fost o portiță, mi-a deschis o cale către latura mea de cititor, această serie a pus bazele lecturilor mele. Deoarece acestă serie m-a încântat atât de mult, deoarece mi-a arătat ce se ascunde în spatele coperților, deoarece mi-a arătat cum să văd dincolo de cuvinte, dincolo de paginile scrise, m-a ajutat să intru în poveste, mi-am spus: de ce nu? și m-am dus la librărie și mi-am cumpărat o altă carte, și după alta, și tot așa, până am ajuns să am propria mea bibliotecă.

     Cred că niciodată nu voi uita când am văzut prima dată cartea ,,După ce ne-am cunoscut". Niciodată nu voi uita cum mi-a sărit în ochi în vitrina librărirei și am fost atrasă de o forță către ea. Neștiind că face parte dintr-o serie, până am ajuns la finalul cărții, final care știu că mi-a dat multe bătăi de cap, imediat ce am putut m-am dus la librărie și mi-am cumpărat volumele 2 și 3, le-am dat gata și pe acelea, și a trebuit să aștept o vreme până să se traducă și următoarele volume.

     În viață se spune că nu îți uiți prima iubire, așa este și cu cărțile, oricâte ai citi, mereu ți-o vei aminti pe prima, mereu îți vei aminti de ea cu drag și la un moment dat vei simți nevoia să o recitești, și o vei face de atâtea ori, încât o vei știi pe de rost, însă când o vei citi, din nou, vei retrăi aceleași sentimente, chiar, mai profunde de fiecare dată.

     Fanii aceste serii știu că acum prima carte este în curs de ecranizare. Hardin Scott va fi interpretat de Hero Fiennes Tifffin, iar Tessa Young de Josephine Langford. Astăzi, când am citit comentariile de la o postare în care era pusă întrebarea ,,Ce scenă așteptați cel mai mult să vedeți în film?", mai că nu mi-au dat lacrimile, erau diferite părți din carte scrise în comentarii, citeam și în minte mi se derula acea secvență, retrăiam acea scenă citită, și am simțit nevoia să scriu aceste lucruri, am simțit nevoia să spun cât sunt de fericită că se va ecraniza cartea, poate întreaga serie. Dacă eu sunt atât de fericită, nu pot să îmi imaginez ce simte Anna Todd, autoarea cărților.


     Sper că nu v-am plictisit cu acest articol, dar poate unii dintre voi v-ați regăsit în el, poate unii dintre voi aveți o carte sau o serie la care țineți la fel de mult, și acest articol v-a făcut să vă gândiți la acea carte sau serie dragă vouă.
     Și, în final vreau să îi mulțumesc Annei Todd pentru că a scris aceste cărți minunate <3

Cuvinte în albastru intens

CATH CROWLEY

Revertis

Laura Nureldin

"Când ești nemuritor, 'niciodată' înseamnă foarte mult timp"

Triplu H

 Volumul I - Corina Cîndea

Cumva, în mintea și sufletul meu, răsăritul acesta pare să reprezinte începutul vieții noastre în doi și știu, după modul în care brațele lui mă strâng mai aproape, că și Hayden simte la fel.

Cinder

                           de Marissa Meyer

Am / N-am cu cărți

Book Tag

O lume fără tine

Slam

Din dragoste pentru Layken

                            de Colleen Hoover