sâmbătă, 21 iulie 2018

Seria After - Anna Todd

iulie 21, 2018 2 Comments

I saw her smile.
I saw the empty,
sad girl smile for the sad boy
who loves her with all of his broken soul
*Anna Todd*
*After Ever Happy*


     Știu că nu am făcut recenzii acestor cărți, le-am citit înainte să îmi fac acest blog, dar am simțit nevoia să scriu acest articol, așa că faceți-vă comozi și pregătiți-vă să aflați cum am făcut eu cunoștiință cu seria After.

     Mai întâi vreau să vă spun că este o serie foarte specială pentru mine, este seria mea de suflet, este o serie care m-a introdus în lumea cărților. Cu toții avem obiecte de care suntem atașați, obiecte din copilărie sau obiecte rămase de la cineva drag, obiecte oferite de cineva drag, obiecte cu o încărcătură emoțională, obiecte care înseamnă foarte mult pentru noi, obiecte de care suntem atașați, ei bine asta se poate întâmpla și la cărți, cărți de care să ne atașăm sufletește, nu de cartea în sine, ci de acțiunea ei, de povestea ei, de personajele ei.

     Un cititor devine un cititor, propriu-zis, fără să își dea seama. El devine cititor, după ce lecturează o carte și simte nevoia de o continuare, când termină o carte și nu știe ce să facă mai departe, deoarece s-a atașat atât de mult de poveste, de personaje, încât parcă ceva s-a rupt în el, asta am simțit eu când am terminat seria After, am simțit că ceva din mine s-a schimbat, că eu m-am schimbat, am vrut să nu se fi terminat, însă după un timp mi-am dat seama că ceea ce s-a rupt din mine, nu a fost ceva rău, nu mi-a făcut rău, ci ceea ce s-a rupt a fost o portiță, mi-a deschis o cale către latura mea de cititor, această serie a pus bazele lecturilor mele. Deoarece acestă serie m-a încântat atât de mult, deoarece mi-a arătat ce se ascunde în spatele coperților, deoarece mi-a arătat cum să văd dincolo de cuvinte, dincolo de paginile scrise, m-a ajutat să intru în poveste, mi-am spus: de ce nu? și m-am dus la librărie și mi-am cumpărat o altă carte, și după alta, și tot așa, până am ajuns să am propria mea bibliotecă.


     Cred că niciodată nu voi uita când am văzut prima dată cartea ,,După ce ne-am cunoscut". Niciodată nu voi uita cum mi-a sărit în ochi în vitrina librărirei și am fost atrasă de o forță către ea. Neștiind că face parte dintr-o serie, până am ajuns la finalul cărții, final care știu că mi-a dat multe bătăi de cap, imediat ce am putut m-am dus la librărie și mi-am cumpărat volumele 2 și 3, le-am dat gata și pe acelea, și a trebuit să aștept o vreme până să se traducă și următoarele volume.

     În viață se spune că nu îți uiți prima iubire, așa este și cu cărțile, oricâte ai citi, mereu ți-o vei aminti pe prima, mereu îți vei aminti de ea cu drag și la un moment dat vei simți nevoia să o recitești, și o vei face de atâtea ori, încât o vei știi pe de rost, însă când o vei citi, din nou, vei retrăi aceleași sentimente, chiar, mai profunde de fiecare dată.

     Fanii aceste serii știu că acum prima carte este în curs de ecranizare. Hardin Scott va fi interpretat de Hero Fiennes Tifffin, iar Tessa Young de Josephine Langford. Astăzi, când am citit comentariile de la o postare în care era pusă întrebarea ,,Ce scenă așteptați cel mai mult să vedeți în film?", mai că nu mi-au dat lacrimile, erau diferite părți din carte scrise în comentarii, citeam și în minte mi se derula acea secvență, retrăiam acea scenă citită, și am simțit nevoia să scriu aceste lucruri, am simțit nevoia să spun cât sunt de fericită că se va ecraniza cartea, poate întreaga serie. Dacă eu sunt atât de fericită, nu pot să îmi imaginez ce simte Anna Todd, autoarea cărților.


     Sper că nu v-am plictisit cu acest articol, dar poate unii dintre voi v-ați regăsit în el, poate unii dintre voi aveți o carte sau o serie la care țineți la fel de mult, și acest articol v-a făcut să vă gândiți la acea carte sau serie dragă vouă.
     Și, în final vreau să îi mulțumesc Annei Todd pentru că a scris aceste cărți minunate <3

Whatever our souls are made of, his and mine are the same.
*Anna Todd*
*After*


Articol realizat de Mureșan Maria

marți, 26 iunie 2018

Cuvinte în albastru intens

iunie 26, 2018 0 Comments

Cuvinte în albastru intens

CATH CROWLEY





     Anticariatele sunt pline de mister. Aceasta este o poveste de dragoste. Este povestea Cărților Urlătoare, unde cititorii le lasă scrisori străinilor, îndrăgostiților, poeților, cuvintelor. Este povestea lui Henry Jones și a lui Rachel Sweetie. Cu ani în urmă, Rachel era îndrăgostită de Henry. 
     În ziua de dinainte să se mute, i-a strecurat o scrisoare de dragoste în cartea lui preferată, din anticariatul familiei. A așteptat. Dar răspunsul lui nu a sosit niciodată. Acum Rachel s-a întors în oraș - și la anticariat -, ca să lucreze alături de băiatul pe care ar fi preferat să nu-l mai vadă niciodată. Are nevoie de ceva care să-i distragă atenția, pentru că fratele ei s-a înecat în urmă cu câteva luni, iar ea nu mai poate să simtă nimic.
     Pe măsură ce Henry și Rachel lucrează împreună - înconjurați de cărți, privind poveștile de dragoste care prind viață în fața lor, lăsându-și scrisori între pagini -, găsesc speranța unul în celălalt. Pentru că viața poate fi de necontrolat, uneori chiar și de nesuportat. Dar se poate ca dragostea, cuvintele și o a doua șansă să fie de ajuns.


     Pe parcursul acestei cărți am urmărit evoluția a doua personalități ale protagonistei. Prima personalitate fiind cea care a trebuit să sufere, cea care știe ce înseamnă să pierzi pe cineva drag, personalitatea care a uitat de sentimente, a uitat să simtă, iar a doua personaliate fiind una mai copilăroasă, mai amuzantă, personalitatea care o transfoarma pe Rachel în persoana cea mai iubită și îndrăgită de cei din jur, o personalitate sensibilă, amabilă și blândă, căreia îi pasă de cei din jur.

     Aceste personalități au apărut alternativ, în viața acesteia, la începutul cărții prima personalitate, determinată de moartea fratelui său, determinată de suferință, iar când Rachel se întoarce în oraș, cu ajutorul lui Henry prima personalitate este încet, încet înlocuită de a doua, de personalitatea jucăușă, care îi va fi sprijin lui Henry, va ajuta Cărțile Urlătoare, își va da seama cine este cu adevărat Rachel, își va da seama care personalitate o definește cel mai bine. 

     După întoarcerea lui Rachel multe lucruri se schimbă. Henry face tot posibilul să o înveselească, deși nu știe care este cauza tristeții ei, face tot posibilul să îi recâștige prietenia, să redevină cei mai buni prieteni. Multe evenimente conturează această carte, evenimente pe parcursul cărora Henry și Rachel își vor fi sprijin unul altuia, ca în final să ajungă egali, să ajungă un totunitar, să ajungă un întreg.

     Numai un om cu sufletul curat, poate veda adevărata frumusețe a unui anticariat, poate vedea dincolo de aparențe, dincolo de cărțile vechi, poate vedea poveștile ce se acund în spatele paginilor îngălbenite, în spatele paginilor însemnate, în spatele paginilor pătate cu cafea, în spatele cuvintelor, un suflet curat poate vedea sentimentele.

     Acestă carte a reușit să mă facă să înțeleg anumite lucruri, cum ar fi: durearea care poate fi vindecată de timp și de persoane dragi, bunătatea care vine de unde nu te aștepți, lucurile mărunte care ne fac fericiți, sentimentele din spatele cuvintelor.

     ,,Cuvinte în albastru intens" a reușit să mă ungă la suflet. Autoarea, Cath Crowley, a creat o poveste plină de înțelesuri, a pus suflet în personaje și în tot ceea ce alcătuiește această carte, iar asta poți observa numai citind-o.


     “- Dacă cineva vrea să fiți împreună pentru totdeauna, asta înseamnă dragoste.”

     “Amintirile sunt în cuvinte. Și de aici îmi vine în minte gândul ciudat că amintirile mele sunt închise în toate exemplarele acestei poezii, așa că toată lumea care o citește, indiferent sub ce formă, are amintirile mele, fără să știe.”

     “Viața e marea schemă; moartea e doar cea măruntă, de la final.”

     “- Poate universul nu și-a bătut joc de el. Poate că încerca să îndese toate lucrurile frumoase în acele câteva zile.
      - Nu e un punct de vedere foarte științific, îi spun.
      - Câteodată știința nu e de ajuns. Câteodată ai nevoie de poeți, îmi zice, și în momentul ăsta, exact în secunda asta, mă îndrăgostesc din nou de el.”

     “- O să fie bine, îmi tot repetă Rachel.
      - Cum? Cum o să fie bine? E sfârșitul lumii. Chiar e sfârșitul lumii.
      - Ba nu.
      - Ai dreptate. Sfârșitul lumii ar fi mai bun.
      - Henry, îmi zice deodată. Te iubesc.
     Și e o raza de lumină în întuneric. E strălucitoare, incredibil de strălucitoare. Viața e de rahat, dar e minunată în același timp.”

     “Nu e suficient să citesc - vreau să vorbesc prin pagini, să trec de partea cealaltă, să ajung la oamenii care le-au citit înaintea mea.”

     Am să vă las aici un link care vă duce pe site-ul editurii Storia Books, unde veți găsi multe cărți interesante, precum și această carte. Vă puteți achiziționa cartea "Cuvinte în albastru intens" de pe site-ul editurii Aici (la un preț redus) , de pe Libris.ro Aici și de pe Librărie.net Aici.
     Pe data viitoare! 📚💞✍🏻👀

Recenzie realizată de Mureșan Maria


luni, 18 iunie 2018

Revertis

iunie 18, 2018 0 Comments

Revertis

Laura Nureldin


"Când ești nemuritor, 'niciodată' înseamnă foarte mult timp"



     O poveste de dragoste presărată cu mistere și secretele trecutului care continuă să bântuie, o poveste a cărei protagoniști sunt vampirii. Ce ți-ai putea dori mai mult?
     Laura Nureldin este o autoare care prin creativitatea ei a reușit să aducă la viață personaje la care nici nu ai visat, personaje care prin caracterul lor unic au reușit să te transpună în mijlocul poveștii, în mijlocul New York-ului.
     Lauren B. Callis este o femeie care a urât vampirii, care a fost împreună cu unul, dar nu a mai rezistat și a fugit de el, de ceea ce este el, a fugit de un vampir, ca până la urmă să ajungă unul. Până să poată trece peste toate cele întâmplate, Lauren, a avut nevoie de ajutor, a avut nevoie de sprijin, care i-a fost oferit de o micuță vrăjitoare. Fără micuța vrăjitoare, aceasta nu ar fi ajuns cel mai căutat organizator de evenimente, nu ar fi ajuns lângă un bărbat care o iubește și o prețuiește, nu ar fi ajuns un vampir, care să se poată pierde printre oameni. După ce a fost transformată de către Jerome, între cei doi s-a creat o legătură mai presus de cea de creator și vampir nou, s-a creat o legătură care a dăinuit peste sute de ani, și încă dăinuie.
     Cartea are evenimente care se petrec în trecut, dar și în prezent, evenimente care privesc viața lui Lauren, evenimentele din trecut sunt viața ei din primii ani în care a devenit vampir, primii ani în care a făcut tot posibilul pentru a-și crea viața pe care o are acum, iar cele din prezent sunt evenimentele care întocmesc acțiunea cărții.



     Această carte a ajuns în mâinile mele printr-o colaborare, o colaborare de care sunt foarte mulțumită, o colaborare, care mi-a dat ocazia să fac cunoștință cu vampiri noi, vampiri care încearcă să ducă o viață normală, o viață de care să se bucure, vampiri care și-au făurit propria poveste de dragoste, care nu se va sfârși niciodată.
     Mulțumesc autoarei, Laura Nureldin, pentru această carte, o carte care nu m-a dezamăgit, o carte care mi-a întrecut așteptările.
     Vă recomand, din tot sufletul, această carte plină de evenimente neașteptate, de evenimente care te întorc cu susul în jos, evenimente care te ajută să înțelegi acțiunea cărții, care te ajută să înțelegi sentimentele personajelor.
     Voi ați simțit vreodată nevoia să fugiți de trecut, dar până la urmă trecutul v-a ajuns din urmă și ați fost nevoiți să-l înfruntați?


Recenzie realizată de Mureșan Maria

sâmbătă, 2 iunie 2018

Triplu H - Volumul I

iunie 02, 2018 2 Comments

Triplu H

 Volumul I - Corina Cîndea






     Sunt foarte entuziasmată de această carte, deoarece este prima mea colaborare. Mă bucur foarte mult că am avut ocazia să citesc această carte minunată și totodată îi mulțumesc Corinei Cîndea pentru șansa oferită.

Cumva, în mintea și sufletul meu, răsăritul acesta pare să reprezinte începutul vieții noastre în doi și știu, după modul în care brațele lui mă strâng mai aproape, că și Hayden simte la fel.

     Citind această carte am avut deosebita plăcere să îi cunosc pe frații Morgan: Hayden, Heaton și Holden. Toți trei fiind la aceeași facultate, în Houston. Acești frați sunt cei mai căutați din tot campusul, toate fetele fac tot posibilul să le intre în grații, iar aceștia nu dau doi bani pe ele, fetele fiind doar niște distracții pentru ei, până când o întâlnesc pe Kim Larsen.



     Kim Larsen este o fată obișnuită cu luxul, o fată cu bani, o fată răsfățată și de toți invidiată, dar nimeni nu a reușit să treacă peste aparențe, nimeni nu a reușit să o cunoască pe adevărata Kim, iar aceasta s-a săturat de lumea superficială în care trăiește, așa că, decide să părăsescă LA-ul, mergând la facultatea de arhitecutură din Houston, unde nimeni să nu o cunoască, unde poate fi ea însăși. De la bun început Kim i-a atras pe cei trei frați, fiind toți vrăjiți de autocontrolul ei, de provocările la care nu se lăsa, dar și de frumusețea ei.



     Între Hayden și Kim se creează o conexiune foarte puternică, o conexiune care a existat parcă din totdeauna, o conexiune de care nu au fost conștienți până în clipa în care s-au privit în ochi. Din acel moment, Kim nu a mai fost atât de stăpână pe sine în preajma lui, iar acest lucru este valabil și pentru Hayden. Kim și Hayden reușesc să-și construiască propria viață, viața lor, o viață care să le placă, o viață perfectă pentru ei, lăsând la o parte planurile și nepăsându-le de vorbele rele ale lumii.



     Pe parcursul cărții am râs, am plâns, am trăit alături de peronaje. Triplu H este o carte extrem de complexă, care te face să râzi cu lacrimi și să nu te mai poți opri, o carte care în cele mai neașteptate momente te surprinde și te face să dai pagină cu pagină, intrând mai adânc în poveste, o carte care te face să te îndrăgostești și te face să fii alături de personaje, o carte care te captivează de la început până la final.




     Corina Cîndea a reușit să mă facă dependentă de acestă carte, a reușit să îmi aducă zâmbetul pe buze, a reușit să mă facă fericită, iar pentru asta îi mulțumesc. Îi mulțumesc pentru că a creat o asemenea poveste de dragoste, pentru că a creat asemenea personaje, pentru că a transmis asemenea sentimente.


Recenzie realizată de Mureșan Maria

luni, 2 aprilie 2018

Cinder

aprilie 02, 2018 0 Comments

Cinder

~ Cronicile Lunare ~

                           de Marissa Meyer



     Marissa Meyer creează o lume nouă. O lume modernă. O lume total diferită de cea în care trăim noi. O lume din viitor. Au trecut 126 de ani de când al Patrulea Război Mondial s-a încheiat, androizii și cyborgii trăiesc printre oameni, iar pe Lună există o nouă civilizație, cetățenii ei numindu-se lunari.



     Cinder Linh este o Cenușăreasă din viitor, un cyborg, pe jumătate robot, pe jumătate om, care trăiește cu mama ei vitregă și cele două surori. Ea este cel mai bun mecanic din Noul Beijing. Ea lucrează într-un târg, unde stă de dimineața până seara pentru a face un ban, pe care să îl poată duce acasă, ea fiind singura sursă de venit a casei.



     Cinder are visuri mărețe. Visează să fie liberă, să nu mai fie tratată ca o slujnică, să fie pe cont propriu, însă multe îi stau în cale, dar ea continuă să creadă și nimeni și nimic nu o va putea opri.



    Pământul este infestat de o molimă, de letumoză. Tot mai mulți oameni mor din cauza acestei boli incurabile. Oamenii de știință lucrează împreună cu cei mai buni doctori pentru a găsi un leac. De curând, însuși regele a fost infestat și se apropie tot mai repede de ultimul stadiu al bolii. Aceasta nu este singura problemă, regina lunară, Levana, o ființă groaznică, care și-a omorât sora pentru a ajunge la conducere, nu acceptă pacea cu Pământul numai dacă, prințul Kai, se va căsători cu ea. Prințul nu cedează și are un plan care ar putea să meargă, ar putea salva omenirea de cruzimea Levanei.



   Precum în povestea Cenușăresei, Cinder are și ea parte de o poveste de dragoste, o poveste de dragoste greu acceptată, o poveste cu un prinț și un cyborg. Kai se întâlnește cu ea la piață, iar de atunci acesta nu și-o poate scoate din cap. O invită la balul anual, dar ea refuză, fiindcă atunci și-a pregătit ea evadarea, în acea seară va pleca, va fi liberă.



     Însă, Cinder, nu anticipează că în acea seară va afla cine este cu adevărat, nu știe că de ea depinde întreaga existență a omenirii, nu își dă seama că s-a îndrăgostit și nu poate pleca pur și simplu din Noul Beijing.
 
Recenzie realizată de Mureșan Maria

sâmbătă, 24 martie 2018

Am / N-am cu cărți (Book Tag)

martie 24, 2018 0 Comments

Am / N-am cu cărți

Book Tag



Pentru a diversifica puțin postările de pe blog 
m-am gândit să fac un Book Tag, sper să vă placă.


1.Am / N-am împrumutat o carte și nu am mai primit-o înapoi?
  Am. Am pățit asta de multe ori, dar după multe insistențe și multă așteptare am reușit să-mi aduc cărțile "acasă", în bibliotecă.

2.Am / N-am furat o carte?
  N-am. Nu am avut motive sau intenții de acest gen.

3.Am / N-am cumpărat cărți care zac și acum necitite în biblioteca mea?
  Am. Nu pot rezista tentației de a-mi cumpăra mereu cărți noi. De fiecare dată când se publică o nouă carte simt o nevoie specială de a o avea în biblioteca mea.

4.Am / N-am împrumutat de la alți cititori, cărți și nu le-am returnat?
  N-am. Nu mi se pare frumos, nici mie nu îmi place când cineva face așa ceva, așa că nici eu nu le fac altora.

5.Am / N-am luat cărți de la bibliotecă și nu le-am mai returnat?
  N-am. Niciodată, nu mi-am "asumat", dacă pot să zic așa, o carte de la bibliotecă. Țin minte prima dată când am împrumutat o carte de la biblotecă am întârziat cu returnarea cărții, dar până la urmă am ajuns la bibliotecă cu cartea împrumutată și am scăpat de acel stres, provocat de întârzierea returnării.

6.Am / N-am citit cărți pdf?
  Am. Nu obișnuiesc să citesc cărți în format electronic, dar mi s-a întâmplat de două ori, până acum, dar și acele cărți citite în format electronic mi le doresc în bibliotecă.

7.Am / N-am mâzgălit vreo carte?
  N-am. Nu îmi plac cărțile mâzgălite, nu mi se pare normal să mâzgălesc o carte.

8.Am / N-am început o carte și am lăsat-o așa?
  Am. Mi s-a întâmplat de mai multe ori acest lucru de a lăsa cărți neterminate, dar până la urmă când mă prindea cheful le citeam și pe acelea. În prezent cred că am 2 cărți începute și netrminate.

9.Am / N-am citit vreo serie începând cu volumul 2 sau 3 etc.?
  N-am. Mereu am vrut să citesc povestea întreagă și de la început. Dacă aș începe cu volumul 2 sau 3 etc. ar fi ca și cum aș începe să citesc o carte de la jumătate.

10.Am / N-am citit finalul unei cărți înainte să mă apuc de citit?
   N-am. Nu am acest obicei, deși este foarte tentant.

11.Am / N-am văzut serialul și apoi am citit cartea sau invers?
   N-am. Nu prea mă uit la seriale, iar când vine vorba de cărți care sunt ecranizate, îmi place să citesc mai întâi cartea și după să vizionez filmul.

Articol scris de Mureșan Maria

sâmbătă, 17 martie 2018

O lume fără tine

martie 17, 2018 0 Comments

O lume fără tine

                                                                                 de Beth Revis



Nu suntem o singură persoană. Suntem în fiecare moment din timp
persoane diferite.



     ,, O lume fără tine " este o poveste controversată despre alegerile pe care le facem în viață, o carte despre cum trebuie văzută viața, o carte despre un băiat care se luptă pentru a-și salva prietena.

Când te îndrăgostești, nu te îndrăgostești de primul sărut,
te îndrăgostești de toate sărutările de după el.



     Bo este protagonistul acestei carti. El duce o luptă interioară pe tot parcursul cărții. Cinci zile pe săptămână, Bo, se află pe o insulă, la Academia Berkshire pentru copii cu nevoi deosebite. Bo este un copil special, de aceea părinții l-au trimis la academie, unde să poată învăța să se controleze, sau mai bine zis să-și controleze puterile și să și le țină ascunse. Bo face parte dintr-un grup de cinci elevi, la fel ca el, cu puteri: Gwen, are puterea pirochineziei, abilitatea de a aprinde și de a controla focul, Ryan, poate mișca obiectele cu mintea și poate influența gândurile oamenilor, Harold vorbește cu spiritele, Sofia poate deveni invizibilă, iar Bo poate călători în timp. Acest grup de elevi este coordonat de dr. Franklin, care are puterea de a se vindeca și de a vindeca pe oricine.

Când este vorba despre timp, intenția contează.



     Între Sofia și Bo se creează o legătură puternică încă de la început. Într-o zi, Sofia fiind foarte supărată se refugiază în ruinele unei case, o casă care o atrăgea sentimental pe ea dar și pe Bo. Acesta o găsește, și pentru a o înveseli o duce în timp, în urmă cu câțiva ani, când pe insulă nu se aflau doar ruinele casei, ci se afla casa, o casă frumoasă, din cărămidă, cu un șemineu în care arde focul, pentru a-i încălzi pe cei din casă. Dar timpul lucrează după bunul său plac și îl trage pe Bo în prezent, lăsând-o pe Sofia blocată în trecut. Pentru a menține totul sub control și pentru a nu atrage atenția asupra Academiei, dr. Franklin organizează o ceremonie de comemorare în amintirea Sofiei. Bo nu este mișcat de această ceremonie, deoarece el știe adevărul, el știe că Sofia nu e moartă, ci a dispărut. El crede că o poate salva, dar nu își dă seama că se aventurează într-o luptă cu toți ceilalți, dar mai ales într-o luptă cu realitatea.

-Tu ești singurul lucru de care nu mă îndoiesc, șoptesc.



     După incidentul cu Sofia, doi oficiali guvernamentali își fac apariția la Academie. De când au apărut cei doi, ceva ciudat se petrece. Lumea începe să uite cine este cu adevărat. Colegii lui nu-și mai amintesc de puterile lor, profesorul nu se mai poate vindeca, Gwen nu mai poate controla focul, dar mai este cineva care încă își amintește adevărul, Ryan. Cei doi își unesc forțele pentru a-i opri pe oficiali să distrugă Academia.

Viața este o ocazie specială.



     Un accident tragic se petrece la Academie, aceasta ia foc, iar Bo crezând că o vede pe Sofia în flăcările Academiei se aruncă direct în foc, imaginându-și că poate opri timpul, iar astfel focul nu îl va arde, dar fiindcă totul este în mintea lui se alege cu arsuri serioase și este transportat de urgență la spital. În drum spre spital devine inconștient, și are o viziune cu el ținând în mână două fire: un fir care îl leagă de puterile lui și de Sofia și un fir care îl leagă de familia lui, de viața în care el are halucinații, de viața în care el este bolnav mintal. Depinde doar de Bo ce fir va alege.

Sofia reprezintă casa mea mai mult decât orice alt punct din timp.
Cu ea mă pot duce oriunde.





Recenzie realizată de Mureșan Maria



marți, 6 februarie 2018

Slam, Din dragoste pentru Layken

februarie 06, 2018 0 Comments

Slam

Din dragoste pentru Layken

                            de Colleen Hoover





     Layken împreună cu mama si cu fratele ei mai mic, Kel se mută în Michigan, după moartea tatălui lor, în urma unui atac de cord. Layken nu este încântată de această mutare, însă totul se schimbă când face cunoștință cu noul ei vecin, Will. 
     Will este un băiat de 21 de ani, care la o vârstă fragedă a fost nevoit să devină adult, să-și asume responsabilitatea de a crește un copil, pe fratele lui Caulder. Părinții acestora au murit într-un accident de mașină. Pentru a se întreține lucrează ca profesor, stagiar la liceu.



     Slam este un concurs de poezie, dar nu orice concurs de poezie: ,,Oamenii se urcă acolo și-și descarcă sufletul doar prin cuvinte și mișcările corpului. E nemaipomenit.”, îi explică Will lui Layken. Slam este pasiunea lui, ceea ce îl face fericit, de aceea el predă Poezie.
     Will și Layken ies la o întâlnire, se duc la Slam. Will este renumit acolo, dar el decide ca în acea seară să rămână cu Layken, drept spectator. Acolo, la Slam, ceva se leagă între ei, ceva nespus de puternic și frumos.



     Uneori un lucru atât de mărunt, precum profesia cuiva poate schimba totul. Layken nu știe cu ce se ocupă Will, dar află în prima zi la noua ei școală. Când cei doi se întâlnesc pe holul școlii, în fața sălii de clasă, totul, se schimbă. Deoarece Will îi este profesor cei doi nu pot fi împreună. 
     Însă aceasta nu este singura problemă a lui Layken. Mama sa îi ascunde ei și fratelui acesteia ceva. Le ascunde boala de care suferă, o boală care o pune la pământ, care o stoarce de energie. Layken află de boala mamei și încearcă să petreacă mai mult timp cu ea, să o ajute, să o încurajeze, să o susțină. O pune pe ea pe primul loc, uită de problemele de la școală, uită de Will, uită de tot pentru mama ei.



     În tot acest timp mama ei o învață ceva, o învață că în viață trebuie să ai îndoieli, dar niciodată regrete. Această mamă își învață copiii să-și depășească limitele, căci pentru asta le au. Mama ei o îndeamnă pe Layken să nu renunțe la Will, dar rămâne de văzut dacă Will a renunțat la ea.


Recenzie realizată de Mureșan Maria

sâmbătă, 3 februarie 2018

Confess

februarie 03, 2018 0 Comments

Confess

                             de Coollen Hoover


Și dacă adevărul rănește mai mult decât tăcerea?

     


     Confess este o carte despre mărturisirile pe care nu avem curajul să le facem decât într-un mod anonim. Coollen Hoover reușește prin cărțile sale să te transpună în pielea personajului, te face să râzi, să plângi, să te îndrăgostești, să suferi odată cu personajele sale, te face protagonistul cărților sale, astfel învățând de la alții vei reuși să devii protagonistul propriei cărți.


În seara asta, toată lumea se concentrează pe arta mea,
 dar eu mă concentrez asupra ei. 
E cea mai interesantă piesă din întreaga încăpere.






     Auburn Mason Reed, este o fată din Portland, Oregon, împovărată de problemele vieții. La vârsta de 15 ani a fost despărțită de prima ei dragoste, de către Moarte, care nu cruță pe nimeni. După 5 ani se întoarce în Texas unde are un salon de cosmetică, însă nu se descurcă foarte bine și are nevoie de al doilea serviciu. În drum spre casă o clădire îi atrage atenția. Pe ușă este lipită o plăcuță cu: ”Căutăm personal. Ciocăniți dacă sunteți interesați.”, iar mai jos un singur cuvânt CONFESS. În vitrină sunt o mulțime de bilețele scrise. Citește bilețelele din prima vitrină... din a doua vitrină și atunci realizează că sunt confesiuni anonime. Ușa se deschide și o mână ia anunțul, scrie ceva pe el și după îl pune la loc: ”Avem nevoie de personal!”, această schimbare o amuză. Își ia inima în dinți și bate la ușă.  Ușa se deschide și în fața ei apare un băiat care o privește ușurat. 


- Asta mă sperie, îi spun. Mi-e teamă că, dacă-mi ascult 
inima o dată, 
nu știu cum să o ignor de acum încolo.





     La început neîncrezătoare îl urmează în clădire. După ce băiatul pornește luminile, în fața ei se desfășoară o întreagă încăpere albă, de sus până jos, pe pereți sunt expuse picturi, iar lângă fiecare pictură câte un bilețel, câte o confesiune. Băiatul o lasă să privească fiecare pictură în parte. După ce fac cunoștință, oficial, ea află că inițialele băiatului sunt OMG, Owen Mason Gentry, poate este o coincidență, sau mâna destinului, dar cei doi au același al doilea prenume, însă nici ei nu știu. Owen îi explică ce are de făcut, cum să încheie tranzacțiile și îi oferă niște haine mai potrivite pentru această seară. Până când ”galeria” se deschide cei doi povestesc. Auburn află că Owen este inspirat de aceste confesiuni ,iar el pictează ceea ce crede că au simțit oamenii când au scris acea confesiune. 


Mă sărută de parcă i-aș fi pânza pe care pictează.





     Ușile se deschid, iar lumea începe să intre, Auburn la început stingheră ”înflorește, parcă e în elementul ei, chiar dacă este, probabil, o situație în care nu s-a mai aflat”, se amestecă în mulțime, iar când cineva vrea să achiziționeze vreo pictură merge și se ocupă de asta. După ce 19 picturi din 22 au fost vândute, Owen nu vrea ca ea să plece, așa că, inventează o tradiție falsă și o duce la barul prietenului său. Ajunși acolo Owen o invită la dans, ea refuză, Owen nu se lasă și îi cere 10 secunde, după cele 10 secunde Auburn nu se desprinde de Owen. Dansează pe o melodie, două, apoi trei, până când ritmul se schimbă și ei sunt nevoiți să se întoarcă la bar. Owen o conduce acasă, însă nu poate să plece încă. O întreabă dacă îi poate folosi baia. După ce iese de la baie, un tablou îi atrage atenția, Auburn nu îi spune că îl are de la Adam, care a murit în urmă cu 5 ani, ci evită subiectul. Mai stau de vorbă, dar acea seară este pe sfârșite, iar Owen se îndreaptă spre casa lui, nu înainte de a-i cere să se vadă și mâine.


Ea însăși e lumină, făcând să strălucească cele 
mai 
întunecate unghere ale sufletului omenesc.





     În următoarea zi Owen nu își face apariția, însă Auburn nu știe de ce, nu știe că a fost arestat, pentru a-și salva tatăl, dependent de droguri, în urma unui accident de mașină, în care și-a pierdut soția și unul dintre copii. Pentru a reuși să fie împreună au de trecut multe obstacole, printre care trecuturile lor, care ies la iveală. Fratele lui Adam, care nu o lasă pe Auburn să fie cu Owen, pentru că el vrea să fie împreună cu aceasta, o șantajează cu copilul pe care mama lui Adam îl are în custodie, dar Owen o va ajuta să își recapete fiul. Owen trebuie să plătească pentru faptele tatălui său ca să îi salveze cariera de avocat și Auburn îl va ajuta și îl va face pe tatăl lui Owen să realizeze ce greșeli a făcut în toți acești ani.


Sunt oameni pe care îi întâlnești și ajungi să îi cunoști și 
oameni pe care îi întâlnești și îi cunoști deja.





     Owen a reușit să își găsească vocația datorită lui Adam. Prin pictură Owen a reușit să exprime sentimentele altora, să îi facă fericiți pe alții, deși asta duce la nefericirea lui, a reușit să păstreze confesiunile tuturor, s-a pus pe el pe al doilea loc și pe alții pe primul loc. Coincidențele, în această carte nu există, toate întâmplările se petrec cu un anumit scop, iar Owen și-a dat seama de asta când destinul a făcut ca prima lui pictură, împreună cu confesiunea acesteia să se afle la Auburn, Auburn  care a bătut la ușa lui să îl salveze.


Recenzie realizată de Mureșan Maria

vineri, 26 ianuarie 2018

Până ne vom revedea

ianuarie 26, 2018 0 Comments

Până ne vom revedea... 

Renee Collins


Dragostea are rațiunile ei.

     Autoarea, Renee Collins, îmbină realitatea și ficțiunea, într-un mod în care totul este posibil, această contopire te ajută să treci peste granițele realității și să crezi în ceea ce vrei.
     Cassandra, împreună cu familia ei, pe timpul verii se stabilesc într-un orășel din Massachusetts, pe țărmul oceanului, într-o casă luxoasă, cu o plajă privată. Petrecerile pompoase nu sunt pentru Cassandra, obosită fiind de petrecere se refugiază pe plajă. Briza oceanului, nisipul moale, valurile, care lasă în urmă o spumă albă și pufoasă o liniștesc și o ajută să își limpezească gândurile. Luna își face apariția pe boltă, o lună neobișnuit de mare, ceva ciudat se întâmplă, o scânteie, aproape ireală țâșnește din lună.
     După acea scânteie, aparent neimportantă, lucrurile se schimbă. Pe plajă un băiat contemplă oceanul. Cassandrei i se pare ciudat că până acum nu l-a observat. Dintr-un motiv anume nu își poate muta privirea de la el. Ca și cum i-ar fi simțit privirea insistentă, băiatul se întoarce. O clipă stau amândoi și se privesc, ochi în ochi, fără să zică nimic. Scoasă din transă, Cassandra se rușinează, misteriosul băiat își cere scuze și se apropie. Stau acolo, pe plajă, unul lângă altul și ascultă cum valurile se sparg de țărm.
     Vorbesc, și află motivele pentru care fiecare este pe plajă, fac cunoștință, iar Cassandra îl cunoaște pe Lawrence, care citează celebrii poeți, căruia nu îi plac petrecerile, în preajma căruia se simte în largul ei. 
,,Pentru fiecare clipă de extaz trebuie să plătim cu o suferință." - Emily Dickinson

     Pe plajă Lawrence și Cassandra au o discuție aprinsă despre petrecerea organizată acasă la Cassandra. Lawrence îi spune că el este motivul petrecerii, iar ei nu îi vine să creadă asta, cum mama și tatăl ei vitreg l-au ales pe el motivul petrecerii. Hotărăște că este nebun și se îndreaptă spre casă, Lawrence îi zice că aceea este casa lui, iar ei i se pare imposibil așa ceva.
     Tentația este prea mare, iar pașii o poartă, a doua zi, pe plajă. Acolo îl găsește pe Lawrence înotând. Când iese din apă o observă, bucuros că s-a întors se apropie de ea. Din vorbă în vorbă Lawrence îi dezvăluie ceva ce nu a mai dezvăluit nimănui până acum:

De adevăr și mare ochii ei tânjesc să se-mpresoare,
O veșnicie în spațiul vast ce i se-așterne la picioare.
În lumina lăptoasă a Luceafărului de dimineață,
Pas cu pas, sufletul meu cu al ei se-nvață.

     Îi dezvăluie marele lui secret, își dezvăluie sufletul prin cuvintele pe care le rostește, toate acestea ei, o necunoscută, întâlnită pe plajă. Lawrence o ivită pe Cassandra la o întâlnire, ea bucuroasă fuge acasă să se schimbe. Când este gata, iese în stradă să îl aștepte pe Lawrence. Și el nu vine... mai așteaptă... însă nimic. Dezamăgită se îndreaptă spre casă. 
     Fratele mai mic al Cassandrei și-a pierdut mingea, iar ea îi spune că îi va găsi mingea. Se uită în jur și o zărește prinsă în niște tufișuri, lângă plajă. Între tufișuri vede o siluetă și știe prea bine a cui este așa că, îl întreabă de ce a lăsat-o baltă, iar el spune că a așteptat-o o oră întreagă. Ea îi spune că este imposibil, deoarece ea l-a așteptat în fața casei, iar el întrebă care casă și ea îi arată, exact aceeași casă în care spune Lawrence că trăiește. Așa cei doi află că sunt din timpuri diferite, totodată în același loc. Lawrence din anul 1925 este împreună pe plajă cu Cassandra din 2015.
     Neștiind ce să facă hotărăsc să plece de pe plajă. Când ajung lângă tufișuri Cassandra observă că Lawrence se estompează cu cât înaintează, până când dispare cu totul. Speriată se întoarce pe plajă, spre ușurarea ei îl vede pe Lawrence. Acesta îi spune că același lucru a văzut și el, că ea s-a estompat.

Ești un poem, Cassandra. Ești poemul meu.


     Pe zi ce trece, cei doi petrec mai mult timp împreună, iar asta îi face să își dea seama ce simt unul pentru altul. Dar asta nu poate continua pentru că, ei schimbă trecutul, iar asta influențează viitorul ceea ce înseamnă că oamenii dispar. Lawrence și Cassandra se gândesc la asta, însă nu pot să se despartă. Într-o seară Cassandra caută pe internet informații despre Lawrence, însă nu se aștepta la așa ceva. Această informație este despre viața lui Lawrence, sau mai bine zis, când aceasta se va sfârși. După un sfat de la cea mai bună prietenă a ei, aflată în Paris, pentru studii, Cassandra fuge pe plajă pentru a petrece timpul pe care îl mai are de trăit Lawrence alături de el.
     Cassandra îi spune lui Lawrence ce se petrece și împreună încearcă să găsească o soluție pentru a schimba trecutul. Dacă vor reuși, vor putea călătorii unul în timpul celuilalt, sau nu se vor mai putea vedea vreodată?

Locul inelului este aici. Este perfect. Aproape la fel de frumos ca tine.


Recenzie realizată de Mureșan Maria 

luni, 8 ianuarie 2018

Etajul o mie

ianuarie 08, 2018 0 Comments

Etajul o mie 

                      Katharine McGee




     O lume nouă, în care toate trebuie să fie perfecte. O lume nouă, în care trebuie să reziști. O lume nouă, plină de secrete.
     Etajul o mie, este o carte plină de surprize, care te va ține cu sufletul la gură, o carte care te va ajuta sa privești lumea cu alți ochi, care îți va arăta câte se pot întâmpla în doar două luni. Cinci personaje principale, cinci povești de viață diferite, care la un moment dat se intersectează și toate o iau razna, secretele ies la iveală, prieteniile se destramă, viețile tuturor sunt puse în joc.
     O viață perfectă nu este mereu ceea ce ne trebuie. O viață perfectă nu înseamnă să fi proiectat genetic, să arați perfect, să locuiești deasupra tuturor, să le ai pe toate, aproape pe toate. O viață perfectă înseamnă o viață cu persoana iubită, înseamnă să poți spune ceea ce dorești, înseamnă să fi lângă familia ta, înseamnă să fi cu persoana pe care o iubești, înseamnă să fii iubită.



     Avery Fuller fata perfectă care locuiește deasupra tuturor, la etajul o mie. Ea are un secret care îi poate schimba viața, un secret care o macină de ani de zile, un secret pe care nu îl poate dezvălui nimănui.
     Leda Cole o fată care știe ce înseamnă dependența, o fată cu un secret murdar. Din cauza unor secrete multe prietenii se pot destrăma, iar Leda și Avery au învațat asta din propria experiență.
     Eris Dodd-Radson este o fată obișnuită cu luxul, cu viața fără de griji, însă toate acestea se schimbă când un secret iese la iveală și va învața ce însemnă a nu avea, a spune nu petrecerilor, a-ți da seama cine ești cu adevărat.
     Rylin Myers o fată de la etajele inferioare care ajunge să își dea seama că până acum viața pe care a dus-o nu avea nici-un sens, ea ajunge să se gândească mai mult la cei din jur și la propria persoană, ajunge să înțeleagă ce vrea de la viață.
     Watzahan Bakradi un băiat inteligent cu un mic secret în minte. Un mic secret pe care îl poartă cu el zi de zi. El ajunge să fie șantajat, datorită secretului pe care îl are, ajunge să mintă, ajunge să acopere pe cineva vinovat. Un hacker care se îndrăgostește de persoana nepotrivită, care se lasă sedus de persoana greșită.

   Etajul o mie, este prima carte citită în acest an și sunt foarte mulțumită de alegerea făcută. Este o carte care m-a impresionat fiind scrisă din perspectiva unei lumi total diferite din anul 2118. O lume plină de tehnologie, plină de petreceri, haine și secrete.







      Recenzie realizată de Mureșan Maria

Follow Us @just_me_and_my_books



@just_me_and_my_books