Just me and my books

     Astăzi revin cu o nouă recenzie. Cartea prezentată, după cum vă puteți da seama și din titlu este ,,Cântec pentru nemurire” scrisă de Teodora Anghel. O carte fantasy, un fantasy ușor, perfect pentru o lectură relaxantă, dar totuși plină de înțelesuri. Toată lumea crede că o carte cu cât este mai subțirică este mai slabă în conținut, ei să știți că nu este așa. Calitatea, nu cantitatea, contează. În câteva pagini, cineva cu talent, poate concentra mai multă informație, mai multe sentimente, decât cineva în 200 sau 300 de pagini.


     Cartea ne-o prezintă pe Lena, o tânără mai rebelă, din fire, o tânără ajunsă la vârsta la care ar trebui să își asume mai multe responsabilități, să urmeze același drum ca și părinții ei, adică să devină druid. Însă pe ea această vocație, ca să îi spunem așa, nu o atrage. Totul se schimbă când, într-o seară, un anume tânăr o abordează și îi propune ceva. Îi propune să îl ajute să captureze un infractor, un infractor pe care mulți au încercat să îl prindă, dar nimeni nu a reușit. Pentru a-și ajuta familia Lena se simte nevoită să accepte oferta tânărului și astfel pornește în această aventură, legată la ochi cum ar veni, cu un străin, într-un loc necunoscut, departe de familie, periculos, dar nu are ce face.


     După un final care ne lasă cu sufletul la gură, vă pot spune, din surse sigure, că urmează o continuare cât de curând ;)
     Fiecare capitol începe cu câteva versuri dintr-o baladă. Baladă, care are legătură cu povestea noastră. Cartea are tot ce ne trebuie: o hartă, un portret al protagonistei, versuri la fiecare capitol, elemente fantasy, răsturnări de situație, romance, are de toate, vă asigur eu.


     Povestea Lenei nu este atât de simplă pe cât pare, așa că vă invit să o citiți în profunzime, cartea este disponibilă pe site-ul celor de la Tritonic Books, vă las link-ul direct AICI.
     Le mulțumesc celor de la editura Tritonic pentru exemplar, a fost o carte pe care nu regret că am citit-o.

   
     Printre teze, teste, proiecte, concursuri, am reușit să citesc aceste două cărți senzaționale, primite de la Bookzone, și le mulțumesc din suflet. Acum timpul îmi permite și mie să mă așez frumos la birou, cu cărțile lângă mine și să scriu.

     Malakai, un nume neobișnuit, o persoană neînțeleasă și o fire contradictorie. Malakai, spune povestea Hannei, o fată care și-a schimbat viața, fiindcă nu a luat autobuzul. Știu că sună ciudat, dar este adevărat, uneori, fără să ne dăm seama, o decizie banală, am spune noi, ne poate schimba viața definitiv, iar Hannah știe acest lucru. Hannah vede tragicul accident al lui Malakai, și mai mult decât atât, îl salvează. Și de atunci, între ei s-a înfiripat această conexiune.

     Primul volum, ne introduce în povestea celor doi, o poveste plină de certuri, dar și de momente frumoase, comice chiar. În volumul doi, intrăm cu adevărat în poveste, începem să înțelegem lucrurile petrecute în primul volum, volumul doi ne răspunde la întrebări, volumul doi ne va face praf.

     Să vă spun cum vă veți simți: citind primul volum veți avea fluturi în stomac, când îl veți termina veți rămâne șocați, așa că, vă apucați de volumul 2, îl cițiți, vă va șoca, vă veți face speranțe, după veți fi distruși, la final cartea vă va lua bucățile rămase, vi le va reasambla, pentru a vă distruge din nou.

     Ambele volume sunt scrise din perspectiva Hannei, numai Epilogul, de la finalul ultimului volum este din perspectiva lui Malakai.

     Malakai m-a schimbat... după ce am citit aceste cărți am plâns, pentru că am înțeles că nu totul este frumos și roz, nu fiecare poveste de dragoste este așa cum pare, fiecare om are dedesubturile lui, iar acele dedesubturi nu sunt așa de neimportante pe cât par.

     Vă spun sincer, nu am citit în viața mea ceva asemănător cu aceste cărți. Aceste cărți m-au făcut să simt lucruri pe care nu șiam că le pot simți, să văd lucruri pe care nu le-am mai văzut și să le înțeleg cu totul altfel. Pentru mine nu mai sunt niște cărți, înseamnă mult mai mult. Am trecut prin toate stările posibile citind aceste cărți.

     Malakai este mai mult decât un nume, o carte sau o poveste, este o lecție de viață. Fiecare ar trebui să citească aceste cărți, toată lumea trebuie să știe de Malakai.
   
     Dacă vreți să vă achiziționați aceste cărți, la un preț super bun, aveți aici link-ul: Pachet Malakai.

⋆Datorită celor de la Bookzone am avut ocazia să citesc o carte minunată, știu că toată lumea spune asta după ce citește o carte care i-a plăcut, dar asta chiar a fost o carte minunată și să vă spun de ce.

☾ Tu poate vrei să pari altcineva, dar ochii tăi îmi vor spune mereu adevărata poveste ☾ 

☾ Sub același cer am fost întotdeauna și am călcat același pământ. Dar... ar fi fost mai bine împreună ☾

☾ Oamenii se pot schimba. Trebuie să se întâmple ceva cu adevărat cutremurător, dar... într-adevăr: oamenii se pot schimba ☾

☾ Era frumoasă și toată lumea o invidia. Dar sufletul ei plângea și cel mai trist, nimeni nu vedea asta ☾

☾ Poți atinge viața unui om prin întâmplări nebănuite. Azi, cineva îți este străin, mâine, poate fi totul pentru tine ☾

☾ Poate că o îmbrățișare nu-ți va vindeca toate rănile, dar cu siguranță vor dura mai puțin ☾

☾ Multe povești de viață mișcătoare se pierd în torentele uitării. Multe vieți răscolitoare se pierd nepovestite ☾

În primul rând mi-a plăcut această carte pentru că autoarea a reușit să construiască personaje atât de complexe. Protagonista m-a impresionat prin tăria ei, nu s-a lăsat cu una cu două în brațele bărbatului fermecător și arogant. A fost tare pe poziții și a știut ce vrea. Nu a fost o carte clasică de dragoste a avut și elemente care să te țină în suspans și a avut chiar o parte care m-a șochat atât de tare, cum toate s-au îmbinat într-un anumit punct și în final au avut sens.

Erica nu este o fată de bani gata, este o fată care a muncit pentru a-și face o afacere pentru a putea fi pe picioarele ei, fără sprijinul nimănui, fără o familie care să îi fie alături. Erica nu a avut o viață perfectă, trecutul ei este unul dureros, un trecut care iese la iveală pe parcursul cărții.

Povestea dintre Blake și Erica este o poveste din care avem de învățat și noi, dar și ei. Blake învață să cedeze, fiind obsedat de control, iar Erica învață să aibă încredere, încrederea ei fiind foarte greu de câștigat. Noi învățăm că într-o relație trebuie să cedăm unul de la altul, trebuie să echilibrăm lucrurile și trebuie să ne respectăm reciproc, trebuie să ascultăm nevoile celuilalt.

Aceasta este prima carte din seria Hacker. O carte care a avut un final ciudat, nu știu cum să îl descriu altfel, un final la care nu mă așteptam, însă vedem cum sunt celelalte. Cartea o puteți achiziționa de pe Libris, Carturesti, și de pe site-ul editurii Trei.

Că să ascundă adevărul, regele o obligă să mintă și să joace rolul unei doamne dintr-o Înaltă Casă pierdută, cu o putere impresionantă, și o promite de mireasă unuia dintre fiii lui, astfel devenind o prințesa argintie. Pe măsură ce pătrunde și mai adânc în lumea argintiilor, Mare riscă totul și își folosește nouă poziție pentru a-i ajută pe cei din Garda Stacojie, un grup de rebeli roșii. O mișcare greșită îi poate aduce moartea, dar în jocul periculos în care a intrat singura certitudine este trădarea.

Am așteptat acest moment de aproximativ 5 ani. Am așteptat și a meritat. Am văzut Hessa pe marele ecran și încă de 2 ori, până acum ;))) ,,După ce ne-am întâlnit” carte cunoscută drept ,,After” este una dintre primele cărți pe care le-am citit și a fost, este, și va rămâne cartea și totodată, seria mea de suflet.

Știu că mulți consideră această carte o pierdere de vreme, o carte care nu merită citită, o carte scrisă doar așa, un fanfic. Dar este mult mai mult, este o carte în care este prezentată o poveste reală, o relație cu suișuri și coborâșuri, o carte în care relația nu este una perfectă, ci este una reală, cu probleme, minciuni, care inevitabil apar și în cele mai fericite relații. Dar acest articol nu este despre carte ci despre film.

Când am citit prima dată cartea, un film după ea era doar un vis, iar acum visul a devenit realitate și filmul rulează în cinematografe. Imaginați-vă cât de fericită sunt și înmulțiți acea fericire cu 10 și vă apropiați de fericirea pe care am simțit-o și o simt și acum când am aflat de film.

În 19 aprilie am fost să văd filmul pentru prima dată. A durat 1 oră și 40 de minute. Când s-a terminat nu am vrut să ies din sală pentru că a fost gata prea repede. Am fost toată numai un zâmbet. Nu am cum să vă explic în câteva cuvinte ce am simțit când am văzut-o pe Tessa, interpretată de Josephine Langford, când l-am văzut pe Hardin, jucat de Hero Fiennes Tiffin, când i-am văzut împreună, când povestea lor a prins contur în fața ochilor mei.


Știam că filmul nu avea să fie ca și cartea, nu avea cum. Singura mea dezamagire a fost că s-a trecut prea repede de la o scenă la alta și nu au putut transmite prea bine legătura dintre personaje. Dacă nu ați citit cartea, puteți să vă uitați la film, îl veți considera un film ok, drăguț, un film romantic ca oricare altul. Dar după ce ai citit toată seria de 5 volume, sau numai primul volum, vei privi filmul cu alți ochi, vei știi schimbările făcute, pe unii îi va deranja, pe alții nu. Pe mine nu m-au deranjat schimbările, am fost atât de captivată de film încât nici nu mi-am dat seama că au trecut aprope 2 ore.

Unele lucruri care sună bine în mintea noastră, sau scrise, nu sună atât de bine rostite cu voce tare, sau urmărite. Un film nu este o carte, nu poți să redai exact fiecare replică, scenă, dar poți să păstrezi ideea principală și să urmezi firul narativ. Mi-au plăcut replicile personajelor atât de mult, deși nu au fost ca și în carte, au fost perfecte. Poate vi se pare ciudat că am văzut filmul de 2 ori, o dată în 19 și încă o dată în 20, dar ca și prima dată am fost atât de încântată să intru în sală și să îl vizionez dinnou. Am simțit aceleași emoții ca și prima dată. Poate chiar mai multe emoții pentru că acum am putut să asimilez mai bine fiecare replică, să fiu atentă la fiecare detaliu, să mă uit mai mult la personaje, am avut timp să mă bucur de film, nu a fost totul prea brusc ca și prima dată, când l-am văzut, am putut să îmi fixez în minte mai bine fiecare scenă din film.

,,After” este un subiect pe care l-am mai discutat aici, pe blog, în articolul Seria-After-Anna-Todd și sunt curioasă dacă vreți și o recenzie a fiecărei cărți în parte. Spuneți-mi în comentarii.

Bună tuturor!

Azi vreau să vă vorbesc despre o nouă carte și aceasta fiind Wildcard, continuarea cărții Warcross,  la care aveți recenzia AICI.

ESTE TIMPUL 

PENTRU 

REVANȘĂ!

Obsesia Warcross continuă, iar curajoasa Emika Chen, devenită vânător de recompense, nu poate sta deoparte, chiar dacă e ușor derutată. Acum că a aflat motivul pentru care miliardarul Hideo Tanaka a creat noul algoritm NeuroLink, tânăra nu mai știe în cine să aibă încredere.

Cu toate acestea, e hotărâtă să dejoace monstruasele planuri ticluite de genialul Hideo. Cineva însă a pus o recompensă uriașă pe capul ei, așadar, vânătorul devine vânat. Singura șansă de supraviețuire a tinerei este să se asocieze cu misteriosul Zero și teribilii lui acoliți, membrii grupului Mantiile Negre. Curând, Emika descoperă că protectorul ei are un trecut tulburător, iar sprijinul lui are un preț. Va fi, oare, gata să îl plătească? Și ce se va alege de iubirea ei pentru Hideo?

SOARTA OMENIRII

ATÂRNĂ DE UN FIR DE PĂR.

TABERELE SUNT GATA SĂ SE ÎNCAIERE.

După părerea mea, această carte a fost mult mai emoționantă decât prima, concentrându-se mai mult pe emotiile trăite, a fost mai intensă din punct de vedere informațional și a fost o carte care m-a pus pe gânduri. Deși este un thriller SF, prin modul de descriere, m-a făcut să și lăcrimez, ceea ce este cu totul neașteptat luând în vedere categoria în care se integrează. Nu vreau să vă dau spoilere, mai ales dacă sunt printre voi care nu au citit prima carte, așa că nu voi intra în mai multe detalii.

După ce Emika află de planurile lui Hideo nu mai poate avea aceeași părere despre el, însă nu poate să își reprime sentimentele pe care le nutrește. Așa că, pe tot parcursul cărții, între lupta ei de a rămâne în viață și de a dezlega misterle din jurul ei, aflăm lucruri care vor complica situația, dar lucruri care se vor așeza la locul lor.

Înainte să citesc Warcross nu aveam așteptări prea mari, dar până la urmă a intrat în topul favoritelor mele, când a apărut Wildcard, am fost puțin emoționată, pentru că, de la aceasta, aveam foarte mari așteptări și nu vroiam să mă dezamăgească, dar am citit-o atât de repede, poate prea repede, și a reușit să mă impresioneze în mod plăcut, emoționându-mă și făcându-mă să realizez cât de imporatntă este dragostea față de cei din familie, față de cei care te iubesc, m-a ajutat să înțeleg ce poate face suferința din oameni și la ce lucruri oribile ne poate duce ura.

Această serie merită citită, pentru că este plină de adrenalină și mister, este genul acela de SF ușor de citit, cu puțin romantism și multe secrete, iar finalul primei cărți te șochează și ai nevoie nepărat de a doua, fiindcă va fi ca o gură de aer proaspăt, este o serie plină de răsturnări de situație. V-o recomand cu drag!

Citate:

Cândva, a fost mâna care m-a tras la suprafață. Acum, vreau să fac același lucru pentru el.

Când lumea e întunecoasă, ghidează-te după propria lumină.

- Mă tem că fiecare dată când te văd va fi ultima. 

Bună tuturor!
An nou fericit!!!

Începem noul an cu un challenge, o provocare dată de Julia, de la Cărți cu Colți. Această provocare este un prilej de a alege mai ușor cărțile pe care dorim să le citim pe parcursul anului. Am ajuns să am în bibliotecă o mulțime de cărți necitite, dar pentru că cerințele challenge-ului sunt atât de variate cred eu că voi reduce numărul lor.

Așa că iată cerințele și cărțile alese de mine:

     1. Carte care va fi ecranizată în 2019:

• Și soarele e o stea - Nicola Yoon
• P.S. Te mai iubesc și acum - Jenny Han ✅

Profunzimea sufletului nostru stă ascunsă sub gene.

 Inima lui pompa și prin mine și sângele lui ne cutreiera pe amândoi.

     Astăzi vreau să vă vorbesc despre o nouă carte și tot odată și despre o nouă colaborare. Vara aceasta am descoperit o mulțime de cărți fantastice, cu diverse subiecte, dar aceasta este cea care stă în vârf, sus de tot, aceasta este cartea care mi-a ajuns la suflet și a reușit să mă emoționeze, a reușit să mi se strecoare pe sub piele și să își facă locșor în inima mea. Această carte este scrisă de Mădălina Rusescu, care a reușit să mă capteze de la prima pagină.
     Știți cărțile acelea de dragoste în care este descrisă o poveste atât de frumoasă, dar totuși ireală? Ei bine, aceasta nu este una dintre acelea, această poveste are în ea mai mult decât o sămânță de adevăr, iar asta o face și mai credibilă.
     În această carte este vorba despre o tânără care într-o dimineță a întâlnit un bărbat misterios și nu și-a mai putut lua gândul de la el. Povestea începe într-un parc, pe o bancă, lângă o tufă de trandafiri. Acest loc este unul special pentru personaje, deoarece acest loc i-a marcat, acest loc îi va aduce dinnou împreună. La prima vedere pare o poveste clișeică, una normală, o poveste previzibilă, dar odată ce te afunzi în lectură, în profunzimea ei, vei descoperi că este o poveste plină de înțelesuri și subânțelesuri. O poveste cu un final neașteptat. Pe parcursul cărții această tânără ne demonstrează ce înseamnă munca de zi cu zi, ce înseamnă răbdarea și perseverența, ne demonstrează că orice este posibil dacă îți dorești cu adevărat.
     Foarte rar mi se întâmplă să mă regăsec în povestea unei cărți, sau în personajele ei, ori mă regasesc puțin de tot, ori deloc, însă în această carte m-am regăsit foarte mult, mai mult de cât mă așteptam, m-am regăsit mai ales în personajul principal, dar și în povestea de dragoste în mare parte. Și acest lucru cred că m-a aproiat și mai mult de carte.
     La început am zis că o să fie o carte bunicică, după ce am citit sinopsisul am devenit mai curioasă, iar când am deschis cartea am rămas fermecată, m-am îndrăgostit pe loc de ea și am ajuns să nu o mai pot lăsa din mâini. Această carte m-a emoționat atât de tare, m-am făcut să privesc viața dintr-un alt unghi, m-a făcut să realizez importanța amintirilor, importanța unei persoane dragi, de încredere alături.
     Îi sunt foarte recunăscătoare autoarei că mi-a oferit șansa să îi citesc cartea, îi sunt recunăscătoare pentru că a scris această carte, că a pus atâta dragoste în cuvintele ei, că a reușit să o facă atât de perfectă și pe gustul meu.
     Recomand tuturor această carte! O recomand mai ales celor cărora le plac carțile cu povești de dragoste pline de profunzime, povești pline de emoții, o recomand celor care știu să savureze o carte, celor care știu să se bucure de o carte bine scrisă, de o poveste bine conturată.
     Cei interesați își pot achiziționa cartea de pe Libris dând click aici.

• Ai avut vreodată senzația că, după ce întâlnești o persoană pentru scurt timp te simți legat de acea persoană, simți că te atrage într-un fel pentru că ai văzut ceva în acea persoană care efectiv ți-a plăcut?
• Cred că fiecare clipă, cât de mică, a vieții noastre se întâmplă cu un scop care ne va duce apoi exact acolo unde trebuie să ajungem.
• Unde meregem? îl întreb.
• Cu tine,... oriunde!
• Vor apărea lucruri frumoase dacă vei continua să mergi înainte...
• Toate se întâmplă cu un motiv, și se pare că nimic nu este întâmplător.
• Viața se simte, nu se explică...
• Inima noastră cânta mai frumos ca orice.

   

Când un joc numit Warcross captează atenția întregii lumi, o fată își croiește drum ilegal în cele mai ascunse cotloane digitale.

     Bună tuturor!
     Azi am revenit cu un nou articol, și anume un blog de călătorie. Vara aceasta am fost în multe vacanțe, adică am călătorit mult, dar am decis să scriu acest articol despre excursia în Budapesta.
     Voi ați fost în Budapesta?
     Dacă nu, atunci am să vă prezint eu câte puțin din locurile unde am fost, cum mi-am petrecut eu această mini-vacanță.
     Ziua 1 
         Prima zi a fost mai mult de recunoaștere. Am luat un autobus și ne-am plimbat prin toată capitala. Autobusul era cu etaj și fără acoperiș (descoperit) așa că am avut o priveliște pe cinste. Am văzut cam toate obiectivele importante, însă ne-am oprit numai la Castelul Buda, construit în secolul al XIV-lea și în Piața Eroilor, organizată în jurul esplanadei Monumentului Mileniului, construit pentru a celebra o mie de ani de la așezarea ungurilor în câmpia Panoniei.
        Am observat că prin parcuri sau unde era ceva spațiu verde, lumea stătea cu pătură sau fără și citeau, se uitau pe telefoane, sau pur și simplu stăteau fără să facă nimic. Eu una nu am mai văzut așa ceva, oriunde te uitai prin spațiile verzi era câte un om.
        Nu mă așteptam să văd atâtea poduri peste Dunăre. Am rămas șocată! Credeam că vor fi unul sau două, cel mult trei, dar șapte, fără să le luăm în considerare pe cele feroviare. De fiecare dată când treceam Dunărea o făceam pe alt pod.
        Cât timp am stat în Budapesta am observat mulți turiști din Asia. Nu exista stradă pe care să mergi și să nu vezi vreun chinez, japonez sau coreean.
    Ziua 2
        A doua zi am făcut o ”croazieră” pe Dunăre, care a durat o oră, o oră și ceva. Atunci am observat câte poduri au peste Dunăre. După ce am terminat cu ”croaziera” ne-am plimat puțin prin oraș și am ajuns pe o stradă, plină cu magazine, am făcut câteva cumpărături de acolo și în drum spre hotel ne-am oprit pe la Bazilica Sfântul Ștefan, care este cea mai mare biserică din oraș și a treia din Ungaria, am avut noroc cu hotelul care a fost plasat în centru și ne-am putut deplasa ușor prin oraș.
        În aceeași zi am făcut și un tur de noapte, cu autobuzul și a fost magnific. Am văzut tot orașul plin de lumini, am urcat și la Citadelă, care este o fortăreață aflată în vârful dealului Gellért din Buda, timpul a fost cam scurt și nu am putut sta prea mult, dar priveliștea ți-a tăiat respirația, să vezi de sus tot orașul, toate luminile, te face să crezi că ești invincibil.
     Ziua 3
          A treia zi, a fost și ultima, o zi în care ne-am plimbat, pe lângă grădina zoologică, am fost să vedem și două ștranduri, am mâncat o înghețată atât de bună, în formă de trandafir (o puteți vedea și în pozele pe care le-am pus). Nu am făcut prea multe în această ultimă zi, ne-am relaxat mai mult și am pornit spre casă.

     În fiecare zi am mâncat câte un gulaș, mâncarea lor tradițională, l-am mâncat în locuri diferite, și am observat că fiecare restaurant adăuga ceva specific localului, dar în esență era tot gulaș, care mie mi-a plăcut enorm.     
     A fost o mini-vacanță care a meritat, pentru mine cel puțin, am văzut locuri noi, obiceiuri noi, am descoperit și bune și rele, ne-am distrat pe cinste! 


    




 Sper că v-a plăcut acest articol și aștept părerile voastre despre el și dacă mai vreți ceva de genul.